Cimitirul Vesel – Săpânţa

 

sapanta 2

 

sapanta 4

 

 

 

 

 

 

     

        Astăzi voi deveni puţin mai spiritual decât de obicei şi vă voi vorbi despre Cimitirul Vesel de la Săpânţa din Maramureş, e greu sa defineşti, odată ajuns aici, dacă te afli intr-un loc vesel sau trist dar cu siguranţă e unic.

         Ineditul este dat  de modul cum aceşti oameni tratează moartea, dacă pentru majoritatea este un lucru foarte solemn ei s-au gândit să facă ieşirea apoteotică cu zâmbetul pe buze. Nebunia de culori a început în 1935 când meşterul Stan Ioan Pătraş a realizat un spaţiu mai larg pentru epitaf.

            În anii ce au urmat cu precădere după 1960 în cimitir se regăseau peste 800 de cruci sculptate, împodobite şi gata să spună povestea posesorului într-o nuanţă care cei mai tineri dintre noi o pot numi FUN.

           Ce am observat eu în vizita mea este o dispunere într-o manieră asemănătoare a poveştilor şi anume o parte alocată vieţii individului şi o parte  alocată motivului morţii

             Încrederea cu care privesc acest spirit de revoltă asupra morţii  oamenii obişnuiţi produce idei de genul Mort de moarte Forţată sau Crucea cu Soacra care ironizează chiar motivele morţii lor.

Binenţeles că în ziua de azi sătenii profită din plin de popularitatea locului ( noi nu am plătit bilet… am sărit gardul).

O să închei cu două idei  care mi-au rămas întipărite mie…

  1.  Dacă nu ai crucea de un albastru de Săpânţa nu ai valoare pe acolo….
  2. S-ar zice că ar fi defapt un vechi obicei al dacilor de a fi veseli şi în faţa romanilor când îi căsăpeau aia…

Cu drag,

PtSuflet.

sapanta 3

 

sapanta 1