Cat valoreaza o femeie

Într-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă următorul lucru pe o femeie:

– Ce tip de bărbat cauţi?Ea rămase un moment tăcută înainte de a-l privi-n ochi şi ii zise:- Vrei să ştii într-adevar?El răspuse:

– Da.Atunci începu să zică:- Fiind femeie în acest timp, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat…Îmi pun întrebarea:

– Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?Bărbatul rămase privind. Gândea cu siguranţă că este vorba de bani.Ea, ştiind ce gândeşte el, spuse:

– Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii.El îşi încrucişa braţele, se aseză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.Ea zise:

– Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care să îl respect ca să pot să fiu “ascultătoare”.

Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate să işi rezolve singur problemele. Eu caut un bărbat care se poate ajuta pe sine însuşi pentru a ne ajuta reciproc.Când termină se uită la el şi îl vedea foarte derutat şi întrebător.El îi zise:
– Ceri mult.
Ea răspunse:- Valorez mult !

PtSuflet.

Cimitirul Vesel – Săpânţa

 

sapanta 2

 

sapanta 4

 

 

 

 

 

 

     

        Astăzi voi deveni puţin mai spiritual decât de obicei şi vă voi vorbi despre Cimitirul Vesel de la Săpânţa din Maramureş, e greu sa defineşti, odată ajuns aici, dacă te afli intr-un loc vesel sau trist dar cu siguranţă e unic.

         Ineditul este dat  de modul cum aceşti oameni tratează moartea, dacă pentru majoritatea este un lucru foarte solemn ei s-au gândit să facă ieşirea apoteotică cu zâmbetul pe buze. Nebunia de culori a început în 1935 când meşterul Stan Ioan Pătraş a realizat un spaţiu mai larg pentru epitaf.

            În anii ce au urmat cu precădere după 1960 în cimitir se regăseau peste 800 de cruci sculptate, împodobite şi gata să spună povestea posesorului într-o nuanţă care cei mai tineri dintre noi o pot numi FUN.

           Ce am observat eu în vizita mea este o dispunere într-o manieră asemănătoare a poveştilor şi anume o parte alocată vieţii individului şi o parte  alocată motivului morţii

             Încrederea cu care privesc acest spirit de revoltă asupra morţii  oamenii obişnuiţi produce idei de genul Mort de moarte Forţată sau Crucea cu Soacra care ironizează chiar motivele morţii lor.

Binenţeles că în ziua de azi sătenii profită din plin de popularitatea locului ( noi nu am plătit bilet… am sărit gardul).

O să închei cu două idei  care mi-au rămas întipărite mie…

  1.  Dacă nu ai crucea de un albastru de Săpânţa nu ai valoare pe acolo….
  2. S-ar zice că ar fi defapt un vechi obicei al dacilor de a fi veseli şi în faţa romanilor când îi căsăpeau aia…

Cu drag,

PtSuflet.

sapanta 3

 

sapanta 1