Eu m-am saturat…

Eu m-am săturat.
M-am săturat de toți cei care se cred buricul pământului, de toți cei care vorbesc doar ca să nu tacă și de toți cei care aruncă fără nepăsare cuvinte în stânga și în dreapta doar pentru a părea altceva decât ceea ce sunt.
M-am săturat de comentarii ipocrite sau fără logică, m-am săturat de afirmații negândite și de întrebări stupide.
M-am săturat să dau explicații fără a avea vreo obligație de a o face și m-am săturat să suport mitocănii.

E drept, suntem extrem de diferiți ca indivizi. Fiecare dintre noi are ceva ce îl diferențiază de ceilalți. E normal să nu împărtășim aceleași concepții de viață, dar cine ne dă dreptul de a emite judecăți la adresa altora? Voi răspunde tot eu. Nimeni!
Nu voi înțelege niciodată nevoia nestăvilită a oamenilor de a toca mărunt viața altor oameni, de a le pune la îndoială experiența, maturitatea sau viziunea asupra vieții.
Nu voi accepta niciodată lipsa de educație, de bun simț și de integritate morală. Voi face tot posibilul să țin la distanță acești oameni.
1531775_476450699122994_6749529514623972969_n
Mi s-a spus deseori că sunt idealistă, naivă sau aeriană. Eu vreau să cred că a avea anumite principii în viață nu înseamnă că ești idealist sau visător. Consider că pentru a avea o viață armonioasă trebuie să îți stabilești niște repere, să ai niște țeluri și să crezi din tot sufletul în ceea ce vrei.
Îmi doresc într-adevăr o lume mai bună, mai sinceră, mai cu bun simț, mai caldă, mai deschisă, mai afectuoasă, mai visătoare (de ce nu?) și mai optimistă. Și nu vreau să accept că ar fi o utopie.
Știu că nu voi schimba lumea întreagă. Nici nu vreau, nici nu pot. Însă îmi pot crea oricând „lumea mea”, un loc cu oameni frumoși și buni, alături de care mă simt eu însumi, cărora nu trebuie să le dau explicații și cu care mă pot înțelege din priviri.
Mă puteți numi oricum, însă lumea mea e a mea, iar eu cred că în viața mea pot face orice schimbare vreau eu.

Cum spunea cineva, cerul e limita… sau nici măcar el!

Sirbu Diana.

Eu, tu, noi, voi! sau nimeni!

PtSuflet.

Vreau sa auziți gândurile interioare ale cuiva care pune sub semnul întrebării propriul raționament! De câte ori ați fost în situația asta? Oare ăsta e solutia? citiți și trageți concluzii despre prioritățile fiecaruia..

 

„Azi…azi nu sunt eu, tu, voi, noi…azi sunt…doar o silueta in umbra. O silueta cu sufletul orb ce traieste intr-un microcosm unde criticiile si cinicii nu exista, intr-un microcosm…intre doua axiome unde nu exista remuscari, barfe si minciuni…
Azi nu sunt eu, tu, voi, noi…azi nu exist…ci traiesc in umbra secretelor…ci prefer sa mor de foame decat sa imi castig banii si existenta amestecandu-ma si metamorfozandu-ma in vietiile altora…
Azi nu stresez pe nimeni…azi nu voi mai fi din nou doar o geana cazuta ce jeneaza retina…
Azi eu nu sunt eu, tu, noi, voi…ci azi o sa adorm cu o nomenclatura ce va ramane intiparita in memoria tuturor…
Dar maine? Maine o sa incep sa judec oamenii iar? Maine voi deveni iar eu, tu, noi, voi?”

Carina.