S-a îndrăgostit prietena mea, eu cui rămân?

Femeile singure își creează grupuri de prietene cu care ies în cluburi, la restaurante, merg în vacante, la film, la teatru, la circ, oriunde e rost de pierdut ceva timp sau de distrat.
Subiectul principal de discuție în astfel de grupuri sunt relațiile lor trecute și se pun pe tapet la infinit motivele despărțirii, apoi se trece la partea de amintiri frumoase din relațiile lor trecute și încheiate cu luni sau poate ani în urma.
Se povestesc momente amuzante din relațiile cu foștii și uite asa se fac bisericuțe și se leagă prietenii mai strânse intre doua- trei prietene.
Dar, după un timp, una dintre ele își găsește iubit, cele doua ramase parca devin și mai apropiate, fiind cumva de aceeași parte a baricadei: ele împotriva cuplurilor siropoase, ca asa sunt toate la început.
Timpul trece, prietena rămâne în relație, și iată ca și a doua își găsește jumătatea. Pai, bine, bine, dar… eu cui rămân??? Își zice prietena lăsată de izbeliște de îndrăgostite.

Eu? Eu ce fac acum? Ca știu pe dinafara toate relațiile tale și pozițiile, și certurile cu soacra… se gândește cea rămasă singura, părăsită și de iubit, cu nu mai știe nici ea cat timp în urma, și de prietenele pe care le-a crezut eterne…

Ce e de făcut în situația asta?? Nimic. Accepta și mergi mai departe. Și tu poți avea viata ta. Da, stiu, durează ceva pana umpli golul din stomac cu fluturi, pentru ca te-ai ars rău ultima data.
Dar… parca tot mai bine e sa adormi cu capul pe umărul lui, decât pe perna ta alba, imaculata, dar plina de lacrimi.
Asa ca nu mai sta doar în prietenii cu femei, ca uite ce se poate întâmpla. Gaseste-ti iubit, înaintea celorlalte 😉

Love
Lady Butterfly

Mamele singure

Un topic actual cred ca ar fi cel al mamelor singure, al femeilor care își asuma statutul de părinte singur al unui copil sau mai multi. Am observat ca sunt din ce în ce mai multe femei singure care au copil . Fie rămân singure după nașterea copilului, la un moment dat, fie rămân singure după ce afla ca sunt însărcinate. Bărbatul nu își mai asuma ușor paternitatea, iar femeia nu se mai sperie de postura de mama singura.

Interesant… Sau nu! În felul acesta, familia, ca structura traditionala, va fi pe cale de dispariție. Pana nu de mult, erau rare asemenea cazuri și erau puse la zidul rușinii, femeile care aveau nesansa sa dea peste un bărbat neasumat, ca sa nu spun las.

Ca pana la urma are și el dreptul de a alege sa fie părinte sau nu. De la o vreme însă, femeia știe ca are puterea de a face orice alegere, dar mai ales are venituri care ii permit sa aibă încredere în ea, în deciziile ei și în capacitatea ei de a educa unul sau mai multi copii. Și mai e ceva, femeia a învățat ca nu contează gura lumii, contează lumea din interiorul ei, ca nu contează reputația ei, contează conștiința ei, ca nu contează greutățile și problemele, ci succesul și bucuria trăită clipa de clipa alături de ființă care o iubește necondiționat și care are cea mai mare nevoie de ea: copilul ei!

PtSuflet.

Ce faci când te îndrăgostești de cine nu trebuie ?

Ce faci când te indragostesti de cine „nu trebuie”? Dar mai intai sa clarificam ce înseamnă „nu trebuie” Asta depinde de valorile personale: un bărbat insurat/ femeie maritata/, un bărbat/ o femeie cu care nu exista compatibilitate și care trezește în tine doar suferință, umilință, emoții negative puternice etc, cam asta și multe alte ar intra în categoria „nu trebuie”. Situatiile sunt diferite. Azi este despre atunci cand ești a cincea roata la căruță. Sa zicem ca poți avea circumstanțe atenuante, dacă individul sau individa nu te-a înștiințat de status/ statut.

Altfel…. Deși, prea greu nu este sa îți dai seama ca ești într-o relație complicata, dacă nu crezi orbește ca pleacă în delegație în fiecare weekend sau ca este amenințat cu dezmostenirea de părinți dacă nu petrece Paștele, Crăciunul, 1-2Mai și alte sărbători cu ei. Pe de alta parte, de obicei bărbatul, joaca rolul de victima a propriei soții- o scorpie care scoate flăcări pe nas la nervi, care ii suge seva vitalității lui cu lamentările și cicalelile ei, dar care este o mama perfecta și nu se poate despărți de ea, ca sa păstreze echilibrul familiei, în ochii copiilor. Iar ea, salvatoarea, sare în bratele lui care nu a mai experimentat din adolescenta -vezi Doamne- asa senzatii tari. Iubire mare, pasiune și mai și, lunile trec, anii de asemenea, el se sacrifica în continuare pe altarul familiei, iar ea pe altarul lui…

Ea îl iubește, el-de asemenea (se iubește pe el), ea îl așteaptă, el vine, până când spune stop, în sinea lui, poate și ei, și idila s-a sfârșit, iar înțelegătoare, pricepe- sau poate nu- ca locul ei a fost luat de alta… Stați, nu săriți, e o varianta, dar oricum ar fi, statisticile spun clar ca bărbatul insurat renunță foarte greu sau deloc la nevasta. Întrebarea mea este: ai avea conștiința curata dacă l-ai determina sa își lase nevasta și copiii pentru tine? Stima ta de sine ar creste sau ar scădea dramatic? Dacă nu știi ca e insurat, ai ceva circumstanțe atenuante, însă după ce ai aflat, asa e, s-a complicat situația… fiindcă oricum ar fi, pentru tine nu poate fi bine. Sa zicem ca își lasă nevasta, ai vreo garanție ca nu te lasă și pe tine?

Habar nu am ce ar trebui sa faci, doar întreb și eu: ce facem când ne îndrăgostim de cine nu trebuie? Retoric, desigur…

 

PtSuflet

Cel mai covingător discurs de dragoste este îmbrățişarea

FB_IMG_1470119454230

Vreau să ştiu unde greşesc.. Pur şi simplu nu ştiu de ce mi se întâmplă mereu aşa!

Adevărul este că mi-e teamă să mă mai implic! Începe să îmi fie chiar frică de bărbați.

Poate nu e momentul să se întâmple asta… deşi sunt foarte singură! La facultate am multe obligații şi apoi mai şi lucrez, ca să mă întrețin.

Dacă rămâne EL în viața mea nu o să nai am timp deloc! Dar totuşi eu ce am făcut în tot acest timp? Muncă… facultate… învățat şi somn..

Deci l-am întâlnit pe EL, în urmă cu câteva zile pe când eram în vizită la nişte prieteni, e avocat şi ne-am cunoscut într-o seară când prietenii mei m-au scos în oraş la dans.

Am vorbit despre foarte multe chestii  atunci când ne-am întâlnit prima dată! Deşi sincer am impresia că numai eu am vorbit… însă lui îi place…

Este pur şi simplu extraordinar să discut cu un bārbat despre aceleaşi lucruri care îmi plac şi mine…

Deodată s-a încruntat îmi aduc aminte… pare să fie cu adevărat atras de mine. Ştiți m-a întrebat dacă sunt căsătorită, am divorțat acum un an… sunt singură…

Nu puteam să scot nimic de la el… când am reuşit în sfârşit să deşir din el câteva idei ..a plecat.

Ţin minte momentul plecării lui în acea seară …

Eu eram înconjurată în permanență de prietenii mei… le-a strâns mâinile tuturor… iar pe mine m-a îmbrățişat !

Doamne acea îmbrățişare m-a omorât… cât timp a trecut decând nu m-a mai strâns un bărbat aşa în brațe! …

Şi parfumul Lui … doamne…ce beție în simțiri…

Iar acum telefonul sună! Prietenii îmi zic că diseară ne vedem în centrul vechi…

PtSuflet.

 

Teatru – Muzeul Municipiului București – Spectacolul ,,Sorrow” – Ce facem vineri seara ?

   Susține cultura! O inițiativă PtSuflet !

     Am considerat că esența personalității unui om se formează prin mici pași de acumulare a identității societății din care el face parte, o schimbare a direcției de formare a tinerilor nu o faci printr-o singură generație sau printr-un simplu set de măsuri prin care să  îi îndrumi că o experiență de viață este corectă și ei trebuie să o adopte musai pe aceea.

     Poate cea mai grea încercare a dascălilor în ziua de astăzi este să îi învețe pe mai tinerii noștrii cetățeni cum să gândească și cum să ia decizii în detrimentul alegerii unor decizii asumate de alții. Am plecat la drum având în minte găsirea unei noi experiențe pe care să o prezint și altora, o experiență care să se traducă în final într-o nouă emoție, o emoție veritabilă dată de munca depusă pentru susținerea culturii românești.

     Mi-am oprit atenția asupra unei inițiative a Muzeului Municipiului București  aici fiind adresa lor: www.muzeulbucurestiului.ro

scari

    Inițiativa lor este de a da o șansă în formarea tinerelor talente fie ele actoricești dar și de altă natură, am aflat că în mod frecvent pun în scenă în decorul extraordinar al Palatului Șutu numeroase evenimente, piese de teatru, concerte de muzică clasică și expoziții despre momente istorice îndepărtate dar și foarte apropiate care au marcat cultura românească și pe cea a Municipiului București.

     De ce am ales Palatul Șuțu ca o primă experiență pe care să o prezint în noua noastră inițiativă pentru cultură? În primul rând pentru că am observat o deschidere mare în a adopta o nouă viziune asupra evenimentelor culturale, am văzut în urma unui eveniment anterior al dânșilor o aplecare extraordinară pentru nevoile tinerilor și pentru setea instinctivă a lor de a afla informații și de a trăi experiențe culturale noi. Palatul Șutu este totodată ușor accesibil ca și locație, el se află chiar lângă stația de metrou Universitate, astfel această instituție îi permite oricui să ajungă la ea fără prea mari eforturi.

logo

     Acum să vă spun despre o seară de vineri care pentru mine a fost specială, am ajuns la ora 18:30 la muzeu, chiar și eu  care sunt destul de  comod de obicei, am renunțat la mașină  și am mers cu metroul. Jos la intrare cu modica sumă de 16 lei, am aflat că pot vizita după piesa de teatru și expozițiile curente ale muzeului.

curte

     Am plecat la drum cu ideea că vreau o altă experiență pentru seara de vineri și așa a fost! Când vrem să facem ceva special vineri seara alături de o persoană dragă de obicei alegem aceleași repere, dar de data asta tocmai fiindcă Palatul Șuțu se află în centrul vechi al Bucureștiului am legat foarte frumos curenta piesă de teatru cu ieșirea de vineri seară.

     Am urcat  scările interioare ale clădirii spre o sală de spectacol amenajată la etajul Palatului Șuțu unde, țin să menționez că întregul muzeu este renovat și într-o stare foarte bună, decorul era așezat pentru piesa ce urma să se desfășoare.

decor 1

     Experiența a fost inedită, anume din faptul că a fost atent gândită în a așeza spectatorii cât mai aproape de acțiunea actorilor, scaunele pe care am stat noi spectatorii erau atent așezate pentru a ne menține în sufletul actului teatral, mai exact ce vreau să spun prin asta?

     Actorii jucau chiar lângă noi,  intrau și ieșeau din scenă în actul teatral prin momente atent gândite chiar printre spectatori.

scaune

      Experiența a fost foarte inedită! Mie unul mi-a oferit ceea ce căutam, fiorul de a simți că fac parte din acțiune, trăirea intensă a fiecărei emoții a personajelor! A fost super, iar eu cu greu pot considera că ceva este super!

    Piesa vizionată și totodată trăită live a fost ,,Sorrow” o adaptare după poezia ,,Copii Soarelui” de Maxim Gorki. Ea este o versiune suplă și bogată în sensuri asemeni uriașului text ce a generat-o . Într-un spațiu ce se dorește izolat, sterilizat de violență și epidemie, un om, un pasionat de cunoaștere, scrântit pentru unii, egoist pentru alții, caută cu încăpățânare să descopere într-o eprubetă substanța vie. Substanța primară regeneratoare care ar putea asana și reinventa omenirea prin însăși redescoperirea sâmburelui său de umanitate.

decor 1

 Regia și totodată cea care a trăit la intensitate maximă cu sufletul alături de întreaga distribuție piesa, aducând o notă de personalizare remarcabilă a fost a doamnei: Irina Movilă – Teatrul Național București.

Distribuția:

Claudia Amuzica, în rolul Elenei Nicolaevna Protasova;

Dorin Enache, în rolul lui Pavel Feodorovici Protasov;

Andrei Iordache, în rolul lui Boris Nicolaevici Cepurnoi;

Alexandra Iosif, în rolul Melaniei Chirpicieva;

Gabriel Traian Ciocan, în rolul lui Mișa;

Alexandra Duță, în rolul Fimei;

Loredana Vlăduț, în rolul Lizei.

Și a fost superb! Vă mulțumesc dragilor pentru experiența trăită!

 

actorii

 13343104_599983516837986_6336947811674108819_n

O inițiativă – PtSuflet!

Tu când ai fost ultima oară la  muzeu ?

Spectacol de teatru la palatul Sutu !