Intuiția – al şaselea simț – cum se formează?

Am auzit cu toții discuții despre simțurile oamenilor, unu poate să simtă când face găina un ou, altu simte când îi este foame altu mai simte cine ştie ce tâmpenie.

Mă uit uneori în ideile unora şi încerc să mă oglindesc în ele să văd dacă singurul lor neuron se strofoacă mai mult decât singurul meu neuron.

Am o intuiție bună! Las că ştiu eu … intuiția mă ajută. Etc.

image

Îi auzim vorbind, uneori nu ştiu cum să explice cât de inteligenți sunt. În fine față de alte simțuri intuiția nu o avem de la început față de alte simțuri, văzul, auzul, mirosul, etc.

Intuiția este defapt o raționarea subconştientă a propriei noastre minți. Adică cum? ce?

Omul trece prin diverse experiențe… aşa că voi da un exemplu concret.. un copil se dă pe topogan în parc, se împinge prea tare şi se loveşte. Data viitoare când se dă pe topogan poate va alege altceva dar când se duce la leagăn sigur se va gândi că se poate întâmpla ca la topogan. Deci intuieşte cum ar fi necesar să se comporte.

Aşa că în cazul meu intuiția este o raportare a unei situații de fapt… proaspăt întâlnită la una mai veche… mintea noastră caută printre experiențe şi le compară şi ne aduce în sinea noastră rezultatul cel mai probabil.

E defapt un mecanism de ceasornicar foarte fin… insesizabil pentru noi dar cu siguranță necesar firii noastre.

Şi nu… nu m-am aruncat în cap în copilărie…
PtSuflet.