Iubitul meu, către mine: „Mama ce bună e asta!”

Dragele mele, vi s-a întâmplat ca sotul/iubitul/ amantul sa exclame astfel cu bale la gura în fata unei „bunaciuni” pe care și voi în sinea voastră o apreciați pentru protuberantele foarte bine rotunjite ? Mie mi s-a întâmplat de multe ori. Dar în funcție de etapa prin care treceam, am reacționat diferit. Astfel, pe la 20 de ani, când nu aveam deloc încredere în mine, ma înroșeam de nervi, simțeam ca îmi iau foc urechile și ii turuiam „nesimtitului” ca nu ma respecta, ca ma sfidează, ca o pune pe aia pe un piedestal nemeritat, pentru ca cel mai probabil e o curva și dacă ii plac curvele sa se ducă la ea și sa ma lase în pace. Na! Ca el are de pierdut…. ????!!!!, nu eu!!
Pe la 30 de ani m-am mai calmat, am început sa aprob asa, timid, ca mda, e buna, dar nu extraordinara, ca, nah!, e și ea om și are defecte, pe care noi nu avem cum sa le vedem acum, nu-i asa?
Acum, nu contează cati an am, dar m-am mai maturizat un pic 😜, le apreciez întâi eu pe femeile frumoase. Și spun clar, răspicat, subliniind cat de frumoasa e femeia asta… Știi de ce? Pentru ca sunt o mulțime de femei frumoase cu care iubitul meu vorbește zilnic, dar pe mine m-a ales sa ii fiu alături, sa mergem umăr la umăr pe un drum. Asa ca, nu frumusețea contează… dacă e sa fie chimie intre al meu și alta femeie, ma părăsește chiar dacă e urata și proasta… Intre timp, sunt atenta la el, la nevoile lui, ii răspund cu gesturi similare, întrețin ceea ce ne unește.

Însă, chiar și asa e posibil ca la un moment dat sa ne despărțim. Știi când? Atunci când intre noi nu va mai fi nimic! Când ne vom uita unul în ochii celuilalt și nu ne vom mai regăsi… Asa ca dușmanul relației tale nu este femeia frumoasa căreia iubitul/sotul/amantul tău ii face complimente, ci chiar tu prin isterie , crize de nervi gratuite și gelozii nefirești!
Love
Lady Butterfly