Mamele singure

Un topic actual cred ca ar fi cel al mamelor singure, al femeilor care își asuma statutul de părinte singur al unui copil sau mai multi. Am observat ca sunt din ce în ce mai multe femei singure care au copil . Fie rămân singure după nașterea copilului, la un moment dat, fie rămân singure după ce afla ca sunt însărcinate. Bărbatul nu își mai asuma ușor paternitatea, iar femeia nu se mai sperie de postura de mama singura.

Interesant… Sau nu! În felul acesta, familia, ca structura traditionala, va fi pe cale de dispariție. Pana nu de mult, erau rare asemenea cazuri și erau puse la zidul rușinii, femeile care aveau nesansa sa dea peste un bărbat neasumat, ca sa nu spun las.

Ca pana la urma are și el dreptul de a alege sa fie părinte sau nu. De la o vreme însă, femeia știe ca are puterea de a face orice alegere, dar mai ales are venituri care ii permit sa aibă încredere în ea, în deciziile ei și în capacitatea ei de a educa unul sau mai multi copii. Și mai e ceva, femeia a învățat ca nu contează gura lumii, contează lumea din interiorul ei, ca nu contează reputația ei, contează conștiința ei, ca nu contează greutățile și problemele, ci succesul și bucuria trăită clipa de clipa alături de ființă care o iubește necondiționat și care are cea mai mare nevoie de ea: copilul ei!

PtSuflet.

Ce faci când te îndrăgostești de cine nu trebuie ?

Ce faci când te indragostesti de cine „nu trebuie”? Dar mai intai sa clarificam ce înseamnă „nu trebuie” Asta depinde de valorile personale: un bărbat insurat/ femeie maritata/, un bărbat/ o femeie cu care nu exista compatibilitate și care trezește în tine doar suferință, umilință, emoții negative puternice etc, cam asta și multe alte ar intra în categoria „nu trebuie”. Situatiile sunt diferite. Azi este despre atunci cand ești a cincea roata la căruță. Sa zicem ca poți avea circumstanțe atenuante, dacă individul sau individa nu te-a înștiințat de status/ statut.

Altfel…. Deși, prea greu nu este sa îți dai seama ca ești într-o relație complicata, dacă nu crezi orbește ca pleacă în delegație în fiecare weekend sau ca este amenințat cu dezmostenirea de părinți dacă nu petrece Paștele, Crăciunul, 1-2Mai și alte sărbători cu ei. Pe de alta parte, de obicei bărbatul, joaca rolul de victima a propriei soții- o scorpie care scoate flăcări pe nas la nervi, care ii suge seva vitalității lui cu lamentările și cicalelile ei, dar care este o mama perfecta și nu se poate despărți de ea, ca sa păstreze echilibrul familiei, în ochii copiilor. Iar ea, salvatoarea, sare în bratele lui care nu a mai experimentat din adolescenta -vezi Doamne- asa senzatii tari. Iubire mare, pasiune și mai și, lunile trec, anii de asemenea, el se sacrifica în continuare pe altarul familiei, iar ea pe altarul lui…

Ea îl iubește, el-de asemenea (se iubește pe el), ea îl așteaptă, el vine, până când spune stop, în sinea lui, poate și ei, și idila s-a sfârșit, iar înțelegătoare, pricepe- sau poate nu- ca locul ei a fost luat de alta… Stați, nu săriți, e o varianta, dar oricum ar fi, statisticile spun clar ca bărbatul insurat renunță foarte greu sau deloc la nevasta. Întrebarea mea este: ai avea conștiința curata dacă l-ai determina sa își lase nevasta și copiii pentru tine? Stima ta de sine ar creste sau ar scădea dramatic? Dacă nu știi ca e insurat, ai ceva circumstanțe atenuante, însă după ce ai aflat, asa e, s-a complicat situația… fiindcă oricum ar fi, pentru tine nu poate fi bine. Sa zicem ca își lasă nevasta, ai vreo garanție ca nu te lasă și pe tine?

Habar nu am ce ar trebui sa faci, doar întreb și eu: ce facem când ne îndrăgostim de cine nu trebuie? Retoric, desigur…

 

PtSuflet