Țăranii chinezi luptă împotriva cancerului consumând balegă de vacă și capră

1

Sătenii din satul Jinshicun din provincia chineză Hunan au descoperit o metodă deadreptu de rahat ca să se mențină sănătoși. Ei consumă o fiertură din fecalele celor două animale considerând a fi un remediu natural la cancer și alte probleme medicale.

Sătenii explică că au descoperit remediul acesta, când o femeie bătrână care suferea de cancer s-a trezit într-o dimineață cu o dorință arzătoare de a consuma balegă de vacă și capră, i-a cerut fiului să strângă cât mai multe fecale de prin curte.

Ma Shuang, femeia în vârstă de 66 de ani explica că în ianuarie a fost diagnosticată cu cancer pulmonar în stare avansată și într-o noapte a avut un vis în care o voce misterioasă îi explica că trebuie să amestece balega de la cele două animale ca să poată beneficia de tratament.

Femeia a uscat toată balega în soare după care a măcinato într-o publere precum cafeaua, a adăugat apă în compoziție și a început să consume regulat ” Cafeaua”. În cel mai scurt timp ea a explicat că se simte mult, mult mai bine!

În perioada care a urmat vecinii săi au început să consume cu sfințenie aceeași substanță deși femeia nu a mai trecut pe la spital să facă analize sau să îi confirme cineva că starea ei de sănătate s-a schimbat.

Următoarea afecțiune tratată a fost cea a vecinei Xian-lo care suferea de grave probleme ginecologice, ea și bărbații din sat care o vizitau explicau că s-au simțit mai bine după ce femeia a consumat 3 luni de zile licoarea magică.

2

Deoarece din ce în ce mai mulți săteni au început să consume balegă de la animale doctorii de la spitalele din zonă le-au explicat că în primul și în primul rând se supun unui risc imens de contaminare cu bacterii de la animale. Aceștia concluzionând cu tristețe că din păcate deși suntem în secolul informației și al vitezei prostia este la fel de generalizată.

Într-o opinie personală stau și mă gânddesc că trebuie făcut orice demers și adoptată orice soluție pentru lupta împotriva cancerului și a suferinței medicale în general dar sincer sunt cam sceptic în legătură cu mâncatul balegii.

 

PtSuflet. 

 

Sursa:Want

 

 

Dacă raiul ar avea telefon

O tu glorioasă viață, izvor unic de nelimitată uimire. Poate nu există momente mai dure decât să conştientizăm cât de grea este trecerea unei persoane dragi în altă ființă.

Am auzit suspinele cuiva în amintirea bunicii ei, în câteva cuvinte am înțeles că este poate cel mai greu moment acela când conştientizăm că lângă noi nu mai este decât amintirea persoanei.

image

Măi  stau şi mă intreb, până şi magazinul din colț are telefon… ce ar fi dacă raiul ar avea telefon? De ce mă îndrept către acordarea acestui drept suprem? Păi simplu în cel mai îndepărtat colț al omenirii, în ultima puşcărie de pe lumea asta tot dai de ei prin telefon!

Trecem de ideea că diferite tipuri de oameni au diferite drepturi, cei buni ai noştrii sunt în rai! Păi să fie clar dacă au câştigat acest drept să fie acolo atunci ar fi momentul să mai câştige unul în plus.

Mă gândesc la cineva anume, mă gândesc la Eduard, Edy este cel mai bun prieten al meu! În urmă cu 17 ani el a murit… Într-o dimineață a căzut din picioare… urgent salvarea aducândul la spital am aflat un diagnostic crunt. O tumoare inoperabilă pe creier!

Un an de zile de chinuială fantastică cu medicamente pe bază de cortizon… el a murit încet, încet s-a stins dar arzând şi plin de viață a infruntat tot.

Într-o duminică noaptea pe la 3 s-a auzit un urlet sfâşietor al mamei lui.. Edy atunci a murit, încet încet puterea supraomenească care îl ținea în viață a părăsit trupul acuma firav!

Înainte să moară i-a spus mamei lui: ” Mamă îmi pare rău că eu mor şi tu rămâi aici”. A fost cu mult mai bărbat decât multe muieri de bărbați care parcă ar vinde pe oricine şi s-ar compromite în orice fel în fața morții. Acea celebră vorbă: ” Egoistul speră să moară şi lumea odată cu el” este de multe ori adevărată.

Dar nu nu acum, în nici un caz el! Mi-a luat 17 ani ca să pot vorbi despre asta, ce bărbat … dar ce bărbat a lovit la temelie şi boala şi cutume si orice, ăsta vă spun sincer că a câştigat…

În ziua înmormântării am încercat cu orice chip să fug de momentul acela crâncen al drumului spre groapă, dar ca un făcut am nimerit în drumul spre groapă cu 2 crini albi în mână să îmi conduc prietenul. Voi păstra pentru intimitatea sufletului meu momentele alea când poate şi pământul întreg este prea greu pe capacul ce îl desparte intr-o cutie de lumea asta!

Ăsta a fost bărbat înainte de vreme, deşi a pierdut în viața atingerea primei femei, surâsul primului său copil şi în principiu toate porcăriile pe care viața le împleteşte cu lucrurile bune.

Am făcut atunci un jurământ: am jurat că Edy va trăi acele lucruri toate toate prin inima mea… nimeni nu ştia până în acest moment oare de ce arde atâta văpaie în mine şi atâta putere şi dorință de viață. Când eu râd el se bucură, când eu surâd el zâmbeşte … merge perfect!!!

Mai dăle naibii de  cutume. Revenind la subiectul principal aş vrea să îl sun pe bunul meu prieten acum, să mai spunem un banc, să mai gândim o replică bună de spus la o fată, să mai treacă timp şi să mai depanăm din ața de pe mosor…

Elegant vă spun că poate să fie cel mai slab telefon şi sunt sigur că se va auzi cu întreruperi că doar e departe rău.. dar am nevoie de el.

Dar să fim diplomați în continuare, stimată viață te înjur senzual până în străfundul ființei tale şi te bat cu pumnii până îmi iese ființa din mine.

Voi rămâne simplul animal, partizan al trăirii de moment îți voi crăpa mărunt cu ură ultimele crâmpeie de răutate.

Eu nu sunt supărat pe modul părtinitor cum alegi să îi iei pe cei buni şi să laşi totuşi scursurile printre noi.

Băi şi dacă nu îi pot da un telefon sigur îi trimit un scurt mesaj în seara asta: Dragă prieten te iubesc şi te stimez…

Să trecem la lucruri mai simple, oare nu cumva telefonul ăsta chiar există? Da da!!!! Nu vi se pare chiar ați citit corect ce am zis. Mă gândesc că de fiecare dată când ne aducem aminte de ei ( cei dragi ai noştrii…) este fiindcă ne mai dau câte un telefon şi ne mai apar amintirile de la ei…

Omul e o ființă foarte şireată şi descurcăreață ai noştrii se descurcă oriunde…

Concluzia acestei nopți târzii: Mai dați fraților un telefon din când în când acum cât puteți.. că pe lumea ailaltă nu ştie nimeni ce va fi…. sper măcar să putem da un apel scurt.

PtSuflet.