Nu esti complet imbracat fara un zambet

image

Cea mai înaltă treaptă a inteligenței este cea în care poți să priveşti fără să judeci.

Oamenii se îmbracă cu haine, idei, complexe, boli mentale, faimă, rahat etc. Am pus pe mine in fiecare dimineață a acestei vieți câte o bucățică din ceva, că a fost o haină sau că a fost un complex sau o nouă idee aproape în fiecare zi am mai îmbrăcat ceva.

Nu sunt mândru de bagajul meu, unul destul de ciufut şi agitat. De multe ori sunt un dezastru de om, care te ascultă, te ascultă, dar te şi înjură de te fute la icre în cele mai scumpe momente.

Dar nu îmi este ruşine nici cu tâmpiții din cotidianul meu .
Cred ca astăzi scriu strict despre bagajul cu care plecăm în fiecare dimineață inafară de haine plini de toate bolile societății moderne.

Nu vă urăsc dar cu siguranță nu vă iubesc…

Am să mă îmbrac suplimentar astăzi cu un zâmbet tâmp ca să mă acopăr în loc de fular..

PtSuflet.

Cand femeile plang umanitatea evolueaza

image

Istoria umanitatii (pe scurt)
1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare ? Femeia zambeste).
Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand…
Peste ani…
Femeia simte nevoia de a „evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa , un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si? Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac

25 Octombrie – Ziua Armatei

image

25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 Octombrie este Ziua Armatei României, o zi de cinstire pentru eroismul și jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-și misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român.

La 25 octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvan cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu, şi trupele Armatei I ale generalului Atanasiu au căzut vitejeste în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Oarba de Mureş, Păuliş, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Carei, în total peste 50.000 de oameni (morţi şi răniţi).

La această sărbătoare, cu ocazia Zilei Armatei României, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război, care au înfruntat vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un călduros şi pios omagiu şi să le transmitem, de peste timp, gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor.

La mulţi ani Armatei Române!

Ochii lui erau atat de tristi

image

Într-o zi am mers la magazin să fac cumpărături, și dintr-o dată am observat casierul vorbind cu un băiat nu mai mult de 5 sau 6 ani. Casierul spune:
– Îmi pare rău, dar nu ai destui bani pentru a cumpăra această păpușă.
Apoi, băiețelul sa întors spre mine și întreabă:
– Domnule,е аdevărat ca nu am destui bani?
Am numărat banii și a spus:
– Dragul meu, nu ai suficienți bani pentru a cumpăra această păpușă.

Băiețelul a continuat să tină păpusa în mînă .
După ce am achitat cumpărăturile, din nou, m-am dus la el și l-am întrebat de ce îsi dorea această păpușă …?

– Aceasta păpusă îi plăcea mult surioarei mele.
Aș dori să-i fac cadou de ziua ei!
As vrea să-i dau păpusa mamei mele,ca să io transmită surioarei mele,cind va pleca la ea!
… Ochii lui erau atît de tristi cînd vorbea
– Sora mea a plecat la Dumnezeu.
Asa mi-a zis tata,si a zis ca curînd va pleca si mama la Dumnezeu,si eu m-am gîndit că va lua păpusa si o să io dee surioarei mele.

…. Inima mea sa oprit.
Băiețelul sa uitat la mine și a spus:
– I-am spus tatălui meu ca mama sa nu plece pînă nu vin eu de plimbare.
Apoi mi-a arătat o poză în care el este fericit și zâmbitor. – Vreau ca mami să ia poza mea cu ea, astfel sora mea nu ma va uitat.
Și a adăugat:
– O iubesc pe mama mea și nu vreau să plece, dar tata spune că ea trebuie să meargă la sora mea mai mică. Apoi se uită din nou la păpusa cu ochi triști … Mi-am luat repede portofelul și iam zis băiatului:
– Poate mai numărăm odata banii,dacă tu zici că sunt deajuns pentru a cumpăra păpusa?
Da … Eu cred că am destui bani pentru a cumpăra păpușa!

Fără ca să vadă el, am adăugat o parte din bani si din nou și am început să numărăm. Au fost suficienti pentru a cumpăra papusa și încă au mai rămas.
Băiețelul a spus:
– Mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai dat bani!
Apoi sa uitat la mine și a adăugat:
– Ieri seara prima de culcare am cerut lui Dumnezeu să-mi dea bani pentru a cumpăra o păpușă pentru sora mea ca sa io transmit prin mama mea!

El m-a auzit! Am vrut, de asemenea, să am suficienți bani pentru a cumpăra un trandafir alb pentru mama mea, dar nu am îndrăznit să-i cer de la Dumnezeu. Dar El mi-a dat destui bani pentru a cumpăra păpusa si un trandafir. Mama mea iubeste trandafirii albi! …

Am terminat cumpărăturile îngîndurat.
Din capul meu nu iesea acest băiat.
Apoi mi-am amintit că acum două zile într-un articol de ziar local, era scris despre un om beat cu un camion, care a lovit o femeie și o fetiță.

Fetita a murit imediat la fața locului și femeia era în stare critică.
Familia trebuie să decidă pentru a opri aparatul care o tinea in viață, pentru ca tînăra femeie nu va mai iesi din comă.
Oare această familie este a băiatului, care a vrut să cumpere păpușa surioarei lui?

După două zile într-un ziar a fost publicat un articol în care ziceau că acea tînără a murit …
Eu nu am reusit să tin lacrimile …
Am cumpărat un trandafir alb și a mers la înmormîntare …
Fată tînără îmbrăcata în alb într-o mână avea o păpușă și o fotografie, și pe de altă parte, avea un trandafir alb.
Am plecat cu lacrimi în ochi, și am simțit că viața mea se va schimba acum …
Nu voi uita niciodată dragostea pe care băiatul o avea catre mama și sora lui!

PtSuflet

Cat valoreaza o femeie

Într-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă următorul lucru pe o femeie:

– Ce tip de bărbat cauţi?Ea rămase un moment tăcută înainte de a-l privi-n ochi şi ii zise:- Vrei să ştii într-adevar?El răspuse:

– Da.Atunci începu să zică:- Fiind femeie în acest timp, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat…Îmi pun întrebarea:

– Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?Bărbatul rămase privind. Gândea cu siguranţă că este vorba de bani.Ea, ştiind ce gândeşte el, spuse:

– Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii.El îşi încrucişa braţele, se aseză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.Ea zise:

– Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care să îl respect ca să pot să fiu “ascultătoare”.

Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate să işi rezolve singur problemele. Eu caut un bărbat care se poate ajuta pe sine însuşi pentru a ne ajuta reciproc.Când termină se uită la el şi îl vedea foarte derutat şi întrebător.El îi zise:
– Ceri mult.
Ea răspunse:- Valorez mult !

PtSuflet.

Esti nebuna

– Ce ai, draga mea?
– …
– Iubito, ce ai?
– …
– Iubitoooo!
– NU MAI ŢIPA AŞA!!!!!!
– Nu ţip. Tu ţipi.
– ŢIP PE DRACU EU!! Ce vrei?
– Să-mi spui ce ai. De ce eşti supărată?
– Nu am nimic.
– De 4 ore taci.
– De 4 ore şi 10 minute.
– De 4 ore şi 10 minute.
– Ce faci, mă îngâni?
– Nu te îngân.
– Ba mă îngâni. Nu vezi că repeţi tot ce zic?
– Nu repet… Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai?
– Nu am nimic, te rog să mă laşi în pace.
– Bine, dar…
– Nici un „dar“, nu mai vreau să aud niciun cuvânt, OK? Lasă-mă!
După încă cinci minute de tăcere:
– Tu îţi baţi joc de mine, nu-i aşa?
– Poftim? De ce îmi bat joc de tine?
– Pur şi simplu nu-ţi pasă că sunt supărată.
– Păi, nu te-am întrebat ce ai şi ai zis să tac?
– Şi tu atâta ai aşteptat, nu?
– …
– După ce că eşti nesimţit şi îmi distrugi viaţa, nici măcar nu-ţi pasă…
– Dar ce-am făcut?
– Ce-ai făcut?
– Da.
– Chiar vrei să ştii ce-ai făcut?
– Da.
– Păi aia e, că problema nu e ce-ai făcut, ci ce n-ai făcut…
– OK, zi ce n-am făcut.
– Te faci că nu ştii, da?
– Nu, chiar nu ştiu, jur.
Ea începe să plângă cu sughiţuri. Şi printre sughiţuri vorbeşte:
– Şi când te gândeşti că erau şi alţii de faţă şi au văzut că mă tratezi ca pe o proastă.
– Când te-am tratat eu ca pe-o… despre ce naiba vorbeşti?
– Ţii minte, acum trei luni, la ziua ta, când
te-am rugat să duci gunoiul, de faţă cu mama şi cu tata, şi ai zis că n-ai chef, că o să-l duci mai târziu şi că mai bine să aduc eu desertul ăla, ce întârzii atâta cu el?…
– Aşa am zis?
– Cuvânt cu cuvânt. Adică, vezi Doamne, eu eram proasta pe care o ţineai tu numai la cratiţă, să-ţi facă deserturi, şi tu nici măcar gunoiul nu te deranjai să-l duci. M-am simţit oribil, să ştii, ca ultimul om…
Din nou hohote. El încearcă s-o ia în braţe.
– Ia mâna de pe mine! Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect.
– Iubito, dar ai înţeles greşit.
– Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier.
– Eşti cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunosc.
– Mai faci şi mişto de mine, ca un nesimţit…
– Doamne fereşte! Chiar nu fac.
– Cum poţi să-mi zici că sunt cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunoşti? Ne-ai dat cumva la toate teste de inteligenţă?
– Nu v-am dat, dar, na… aşa mi se pare.
– Adică nici măcar nu eşti sigur.
– Ba sunt sigur.
– Eşti sigur pe dracu.
– Pe cuvânt că eşti foarte deşteaptă, iubito!
– Tu chiar vrei să mă umileşti în continuare, nu-i aşa?
– De ce te umilesc? Pentru că am zis că eşti deşteaptă?
Noi hohote.
– Iubito, ce-i cu tine? De ce plângi aşa?
– Mă faci urâtă, aşa, pe faţă, nu?
– Poftim? Când te-am făcut eu urâtă?
– Îmi repeţi că sunt deşteaptă, de parcă eu n-aş şti că aşa sunt consolate toate urâtele?
– …
– Taci, vezi? Te-ai blocat.
– Păi m-am blocat, da, că nu ştiu ce să răspund la astfel de tâmpenii.
– Acuma mă faci şi tâmpită, nu?
– Nu.
– Cum, nu? Insinuezi că sunt surdă?
– Băi, încetează, exagerezi îngrozitor.
– Am înţeles. Sunt urâtă, tâmpită, surdă şi exagerez. Şi locul meu e la bucătărie. Şi mai sunt şi curvă, o ştim de mult.
– POFTIIIM? De unde-ai scos-o?
– Mai ţii minte ce mi-ai zis, acum opt ani, când m-ai invitat prima oară la un suc?
– Ce ţi-am zis?
– „Unde stoarcem portocalele, la mine sau la tine?“.
– Aşa, şi?
– Adică, vezi Doamne, eu eram din aia care se culca cu bărbaţii de la prima întâlnire…
– EŞTI NEBUNĂ, ERA O GLUMĂ!
– A, da, acuma sunt şi nebună?
– Nu am vrut să zic „nebună“ în sensul ăla. Pe bune, hai să ne calmăm un pic şi să…
– DIVORŢEZ!

PtSuflet

Să crezi tu că eu nu judec atâția ani

Poate că am lăsat pe o ureche toate aceste responsabilități sa chinui sa turmentez sa regulez sa te bag in pizda matii sau doar sa te judec in cotidian.

In vremurile astea am intrat şi am ieşit cu bocancii plini de noroi in viața ta. Poate am lovit şi am spart acea vază din porțelan atât de scump al ființei tale.

Am un chef nebun sa te judec, tu om contemporan al societății îndoielnice. O tu curvă morală vânzător de moravuri uşoare şi premergător al distrugerii fărâmei de societate în care trăieşti.

Azi te înjur cu un motiv, un motiv anume nu că eşti: curvă, laş, nesimțit, proastă. Azi te înjur pentru că nu te mai suport, nu mai suport curvele moraliste, doctori docenți în minciună şi onanişti notorii.

Mă te fut în gură zdreanță vezi că  ai o bilă neagră la Karma şi te va lovi.

Închei fugar

PtSuflet.

Ps: iar ne îndrăgostim de cu toamnă?